tag:blogger.com,1999:blog-21227048849280952382024-03-12T15:58:08.098-07:00NERANTZULAScriu ca să evadez, nu vreau să câştig premiul Pulitzer.NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.comBlogger78125tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-40688707628961062662016-05-24T02:08:00.000-07:002016-05-24T02:45:58.851-07:00Secret joyA fost odata o zana buna, cu ochi caprui umbriti de un breton haihui, cu un aer de caprioara abandonata. Era o zana blanda dar cand se supara, zeii ii puneau fulgere in ochi.<br />
Zanei ii placea sa se plimbe pe malul marii. Sa-si simta talpile pline de nisip ud. Sa-si plimbe pupilele cafenii pe linia ce desparte marea de cer.<br />
In timp ce se plimba, piciorul a lovit o scoica mare, maro cu irizatii aurii. Zana a luat-o si a pus-o la ureche. Marea ii soptea. Marea ii trimitea un mesaj. "Vei fi fericita, un pui mic si frumos se va naste inlautrul tau. O sa iti fie greu, uneori usor si intotdeauna frumos. Puiul tau mic te va iubi." Zana a luat scoica de la ureche.A pupat-o.S-a uitat in zare. Va fi bine.<br />
Peste ani, zana a cautat marea sa-i multumeasca. Zana era acum mama, iubita si femeie. Scria despre cate in luna si in stele. despre vise, despre oameni.<br />
Marea se tinuse de cuvant. Avea un pui cu ochi albastri care era viata ei.<br />
Intr-o seara a mers si i-a povestit. S-a asezat turceste pe mal. A adulmecat. A zambit.Si i-a spus tot. Nu mai putea de dor. Nu dor de mare. Dor sa spuna tot.NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-86758253704161248692016-05-24T00:27:00.001-07:002016-05-24T00:27:11.934-07:00Zana SEra o zana luptatoare. Neinfricata. Avea aripi mari si albe. Cand se intampla sa i se rupa cate un colt de aripa vindeca rana cu lacrimi. Crestea repede la loc. Nu se oprea niciodata din zbor. Oboseala nu ajungea la ea.<br />
Era o zana care iubea oamenii. Ii vedea cazuti. Intindea mana si ii ridica.<br />
De jos, oamenii ii faceau cu mana zanei cu aripi mari si albe. Zana ii privea pana ajungeau sa fie puncte mici si negre la orizont si o lacrima mica, ca o perla, ii aparea in coltul ochiului. Lacrima se rostogolea spre pamant iar o baba cocosata, vraci prin vreun sat, o strangea intr-un pahar Berzelius si vindeca inimi cu ea.<br />
Zana zbura peste campuri inverzite, peste pamanturi deztelenite. Ce cauta ea mereu?<br />
Isi cauta familia. Un batran orb, int-o coliba saracacioasa din lemn, ii spusese, cand avea 6 ani: "cand vei avea inima plina plina, cand va da pe dinafara, cand vei avea bucati de inima in plus, ele se vor aseza la locul lor. Unde, a intrebat timid zana de 6 ani, dand la o parte o aripa mare, alba, care o incomoda vizibil. Inima ta isi va gasi loculla fimilia ta, in fiecare dintre ei." Zana micuta a plecat necajita din coliba batranului, taraindu-si aripile mari prin praf de stele.Nu intelegea: de ce ar trebui sa isi imparta inima? si ce, inimia ei e un pahar, cum adica sa fie prea plin????NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-81307163021381814732016-04-11T04:06:00.000-07:002016-04-11T04:06:23.359-07:00Ana Anastasia era cherchelita. Bause toata ziua pepsi cu rom. Si acum, cand daduse bezna peste ea, ii venise o idee ne-mai-po-me-ni-ta: luase o scara si o punga. Culegea stelele si norii de pe cer si ii punea in punga. Punga era deja plina de la refuz. Vantul adia, scara se clatina. Din punga mai cadea cate o stea. Pe jos.<br />
Din tufisuri inorogul o privea cu sufletul la gura. Cand nu era atenta, se ducea timid si mai tinea de scara.<br />
Ar fi putut tine de scara tot timpul, Anastasia oricum nu l-ar fi vazut. Ea culegea stele. Nu vedea nici ca se umpluse punga. Canta (nu canta, zbiera) "stelele care cad", piesa aia a lu Taxi.<br />
Bai, ce voce frumoasa are sanziana mea, gandea inorogul. Dan Teodorescu e panataloni scurti pe langa ea.<br />
Ana adunase aproape toate stelele din partea ei de cer. Bezna se facuse si mai bezna. Poate pentru ca era afumata, poate pentru ca era intuneric, ea intinse mana si se zgarie intr-un colt de luna. Siroaie de sange curgeau in jos pe cotul ei, pe scara, pe cornul unicornului, direct in sufletul lui. NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-16382456931596995792016-04-09T06:29:00.000-07:002016-04-09T06:29:08.100-07:00ElefteriaAm parasit-o. Elefteria era orfana. Ajunsese intr-un camin de copii. Nu mai mancase o gogoasa sau o portocala de 5 ani. Stii cum e sa astepti? Stii cum e sa te uiti in ochii oamenilor si sa astepti? Sa astepti si sa implori? Tu esti mama mea? Stii cum e sa plece toti copiii din centru in vacanta acasa si tu sa ramai cu ingrijitoarele? Tu si cu Cornel, micutul din patul din stanga, la perete. Da, cel micut care doarme cu nasul in perna. Perna e mereu uda de lacrimi. Nimeni nu stie cati ani are de fapt Cornel. Poate 5. Poate 7. E subnutrit. Ficatul ii e umflat. Mucii omniprezenti.<br />
Mda,bun. Deci Elefteria, zana noastra viteaza ajunsese la casa de copii. Da, era orfana. Si ce? Era zana, ati uitat? Ea putea.(Eu pot, eu sunt magician). Putea sa-l inveseleasca pe Cornel cel de 5-7 ani. Hei, Cornel, facem un cort? Un ce? Pac, Elefteria uneste 2 scaune, agata o patura de ele si gata cortul. Il ia pe Cornel de un cot si-l baga in cort. Scoate o lanterna mica (de fapt o bricheta cu lanterna) si o carte mica de basme. Greuceanu. Si zanele din palatul de clestar. Ha, o zana care citeste basme cu zane! Ati mai vazut asa ceva? Cornel are ochii mari, plini de curiozitate nedisimulata. Si povestea incepe: A fost odata ca niciodata....o zana.NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-75068358682072930682015-05-26T22:35:00.001-07:002015-05-27T05:32:01.327-07:00Gradinita. Inceputuri.Sa va povestesc despre cum a inceput Tudor gradinita.<br />
Tudor a fost crescut de mine in primii doi ani de viata, apoi de bunica materna pana la 3 ani si jumatate. Mama mea sta la casa. Astfel ca Tudor nu a prea interactionat cu alti copii.<br />
In parc Tudor nu stia intotdeauna cum sa se poarte cu copiii, uneori ii impingea sau le lua jucariile din mana, cu toate ca noi am incercat mereu sa vorbim frumos cu el, sa il linistim si sa ii explicam cum trebuie sa procedeze. Am vrut mereu ca acasa, in familie, sa se simta iubit si sa creasca intr-un mediu stabil si plin de dragoste.<br />
Referitor la gradinita, am avut multe frici inca de la inceput: ca nu se va integra, ca nu isi va face prieteni, ca va plange dupa noi,ca nu va dormi sau nu va manca.<br />
Dar a fost bine. In prima zi, cand cu inima cat un purice l-am dus la gradinita, nu a plans deloc. In urmatoarele saptamani a avut unele dimineti in care a plans, dar am stat cu el amandoi, cu rabdare si am asteptat sa se aline, sa-i treaca. Cred ca plangea mai mult pentru ca vedea alti copii plangand.<br />
Tudor e un copil energic, unul dintre copii care scoate untul din doamnele educatoare si poate ii agita si pe ceilalti copii. Face sigur parte din nucleul de copii care fug navalnic prin clasa.Sau cel putin asa erau in primul an. Acum ii vad mai mari, mai maturi, mai linistiti, mai ascultatori. Au crescut, s-au schimbat mult. Sunt foarte atasati unul de altii.<br />
A avut zile cand a stat pe "scaunul de pedeapsa" pentru ca stricase lucrarea altui copil, cand a fost scos pe hol pentru linistire sau cand a dormit pe scaun pentru ca nu-i lasa pe alti copii sa doama la pranz.Nu o sa uit niciodata ca la un moment dat a fost pedepsit impreuna cu "prietenii" sa stea in clasa, sa nu participe la o activitate cu clovni si pictat pe fata. Nu mare i-a fost mirarea doamnei educatoare cand i-a gasit pe cei pedepsiti in clasa, distrandu-se si alergand fericiti.<br />
Zilele acelea au trecut de mult. Mai avem o luna si terminam gradinita. Acum Tudor are prieteni buni la gradinita, nu vrea sa plece cand mergem sa-l luam acasa (mai are activitati de terminat, desene de colorat etc), mananca tot si doarme la pranz fara probleme. Se imbraca singur chiar daca cu maieul pe dos si pantalonii cu fata in spate. Nu pleaca niciodata de la gradinita fara gustarea de la ora 4! Isi iubeste doamnele educatoare de care este atasat. Daca isi intalneste un coleg pe strada sau in supermarket e de-a dreptul fericit!<br />
A dezvoltat in schimb mania de a fi primul, chiar daca asta inseamna sa calce in picioare alti colegi, sa tipe, sa faca lucrari la repezeala ca sa termine primul, sa mearga la baie doar ca sa se aseze primul la coada sau chiar sa imbranceasca vecinii pe scara blocului ca sa coboare el primul. Nu stiu daca mania asta are neaparat legatura cu gradinita, noi nu l-am incurajat niciodata in acest sens.<br />
Singurele amintiri urate din primul an de gradinita au fost nenumarate boli contactate: raceli numeroase, bronsite, conjuctivita, stomatita....si tot ce se mai termina in "ita"! Primul an de gradinita s-a incheiat vertiginos cu o pneumonie.<br />
Am scris acest text pentru proiectul Ralucai Lo referitor la inceputul gradinitei. Viata e pumoasa! <br />
In rest toate bune, gradinita a fost experienta frumoasa pentru noi, de care ne vom aminti cu drag.<br />
<br />NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-27189724174265010622015-05-19T00:15:00.001-07:002015-05-19T00:15:21.003-07:00Ana Sanziana (povestea cu numarul...nu mai stiu care, conteaza?)Era o data o sanziana care se indragostise de un inorog, va mai amintiti de ea? O chema simplu, Ana, ca in piesa celor de la Vama Veche.<br />
Ei, sanziana Ana e bine merci, inca in padure.Inca tanara si frumoasa. De plictiseala isi facuse un program inramat pe usa de la baie: marti, miercuri si joi dansuri de adus ploaia, in restul saptamanii somn de voie, ca de frumusete nu avea nevoie. Se tinea strict de program. In zilele de somn nu putea sa doarma. Citea Steinbeck si Murakami si plangea ca o nebuna.<br />
Dar ce facea inorogul in timpul asta? Pandea. Pandea din tufisuri. Ba chiar isi sapase un tunel pe sub pamant, ca o cartita. Improvizase dintr-o pereche de ochelari subacvatici o antena cu un ochi mic mic care iesea din pamant, prin tunel. Pentru spionaj. De ce nu se arata Anei pur si simplu? Ati uitat ca era timid! Pai daca nu am mai scris demult o poveste despre Ana!<br />
Buuuun. Deci spiona. Zi si noapte. Mai rau ca sri-ul, mai rau ca anaf-ul si dna-ul la un loc. Culmea ca nu intelegea nimic din ce spiona. De ce danseaza? Ce nevoie are padurea asta de ploaie? Si de ce citeste si nu doarme? Au intrat boalele in ea? Dar misterul care il rodea cel mai tare: de ce plange intruna? Din cauza cartilor sau o fi dorul...<br />
Sanziana, sireata ca toate femeile. Stia ca este spionata. Avea ochi si la spate nebuna. Vedea seara luminite prin tufisuri si o bucatica de corn de inorog iesind printre buruieni, mai precis varful. In plus, intr-o dimineata, buimaca de somn fiind, se impiedicase cu penultimul deget de la piciorul stang de un ochi de plastic rasarit din pamant. Injurase de toti sfintii printre dinti si smulsese ochiul din pamant. Mi-o va plati, isi spuse in barba. Vrea spionaj? Ii arat eu spionaj. In afara de orarul de dans in ploaie puse la cale un intreg scenariu de ifose, gemete si lacrimi. I-arat eu lui! O pagina de Steinbeck, un geamat. Trei pagini de Murakami, un suvoi de lacrimi comparabil cu Gangele de i se udasera copitele inorogului prin tufisuri.<br />
Planul functiona. Pusese inorogul pe ganduri. Dar curajul, maca-l-ar focul! Nu-i!<br />
va urma. NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-59180843687111605842015-05-18T05:43:00.001-07:002015-05-18T05:43:04.799-07:00Cum sa ne crestem copiii corectBuna ziua! Eu sunt Alina, am 36 de ani si am doi copii frumosi, un baietel de 6 ani si o fetita de 3 luni si jumatate.<br />
M-am gandit mult la subiectul despre care vreau sa scriu. Si stiu, vreau sa va scriu despre ce ma doare cel mai mult: greselile pe care le-am facut cu primul copil si pe care nu am de gand sa le mai repet la cel de-al doilea, oricare ar fi sfaturile binevoitoare ale celor din jur.<br />
In primul rand, haideti sa vorbim despre alaptare.L-am alaptat pe Tudor, primul meu copil 1 an si jumatate. Ca la primul copil, am avut frici nenumarate. Colicile mi s-au parut a fi balauri cu sapte capete. I-am dat orice ni s-a prescris, chiar si un preparat indicat de medicul neonatolog care continea beladona. Nici un efect notabil. Pe la 2-3 luni, in timp ce bebelusul nostru plangea noapte de noapte, i-am dat babycalm ceai. Greseala a fost ca nu l-am gustat. Aveti grija dragi parinti, acest ceai contine zahar. Mult. In nici un caz zaharul nu face bine sistemului digestiv al unui bebelus. Tudor ingurgita rapid cate un biberon de baby calm dar efectele contra colicilor se vedeau doar pe moment, copilul tot plangea noapte de noapte. Toata lumea ma intreba de ce dau ceai cu biberonul unui copil alaptat exclusiv pentru ca asta il dezvata de suptul la san. Nu s-a intamplat asta. Tudor a supt 1 an si jumatat si ar mai fi supt in continuare daca nu il intarcam.<br />
Ce-am invatat din asta? Nu voi mai da niciodata bebelusului nimic din ce eu personal nu am gustat. In nici un caz nu voi mai da zahar bebelusului si voi incerca sa il tin departe de zahar cat mai mult timp. In plus, dupa cum m-am informat abia la a doua sarcina, bebelusul alaptat exclusiv, si chiar cel alimentat cu lapte praf, nu are nevoie de apa sau de ceai pana la 6 luni,cand va fi hranit cu alimente solide. Organizatia Mondiala a Sanatatii a confirmat asta prin numeroase studii si orice mamica se poate informa usor in acest sens. Nu e nevoie sa va spun ca ma lupt zilnic cu soacra mea si chiar cu mama care imi sugereaza sa-i dau apa sau ceai bebelusei mele (celui de-al doilea copil) pentru ca "asa au facut ele", "asa e bine", "se constipa fata", "laptele tau e prea gras", "ii e sete".<br />
A doua greseala in ceea ce priveste alaptatul a fost cea referitoare la alaptatul de noapte. Cand Tudor a implinit un an, l-am dus la un control de rutina la un medic pediatru. Renumita doamna m-a sfatuit abrupt sa ii scot copilului mesele de noapte ca gata, e mare, nu mai are nevoie de laptic noaptea. Eu nu m-am informat si am luat-o de buna. Au urmat nopti epuizante de plimbari nocturne cu Tudor in brate care plangea de dor de laptic si de mama lui. Mamici, nu faceti asta. Nu hotaram noi daca bebelusului ii e foame sau nu noaptea sau daca are nevoie de mama lui sau nu. In plus, lactatia e stimulata cel mai mult noaptea asa ca alaptatul de noapte e foarte important! <br />
Am facut multe greseli cu primul meu copil pe care nu vreau sa le mai repet acum. Cand avea Tudor 4 luni si jumatate, medicul de familie mi-a recomandat sa incep diversificarea cu sucuri de fructe. Nici acum, dupa 6 ani, nu inteleg de ce. Tudor nu era constipat, ii mergea foarte bine exclusiv alaptat la san. De ce m-a grabit? De ce am ascultat-o? De ce nu m-am informat? Dragi mamici, bazati-va pe instinctul vostru. dar si pe informatii clar verificateDiversificarea incepe la 6 luni cu legume. Asta e regula. Dar comuncati cu bebelusul si simtit ce vrea el, ce-i place.<br />
Si nu in ultimul rand: informati-va temeinic inainte de a lua decizii!<br />
<br />
<br />NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-51737809030174973132014-12-16T01:37:00.001-08:002014-12-16T01:37:43.306-08:00DegeticaCel mai frumos lucru pe lumea asta. Sa creasca cineva in tine. Sa te mangai pe burta si cineva sa raspunda inapoi. Sa plangi prosteste la stiri din cauza aglomeratiei nefiresti de hormoni din organism. Sa nu poti sta nici pe scaun nici pe stanga nici pe dreapta nici pe spate nici in picioare. Sa bata doua inimi in tine. Sa vomiti si de la mirosul de mamaliga. Sa te trezesti de 5 ori pentru ca e cutremur, ah nu, scuze, bataia Paul dintr-un picior. Sa astepti cu mare drag sa iasa mogaldeata afara, la lumina, ca sa poti in sfarsit sa nu mai dormi. Sa astepti sa iti creasca doua inimi in loc de a ta, ca pe una deja ai dat-o primului tau copil ticnit, dragostea vietii tale. (bla,bla,bla, ar zice Tudor, cel cu replica la el). Mai e putin si vietile noastre se vor schimba din nou iremediabil.NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-36741333480691423792014-10-09T04:07:00.002-07:002014-10-09T04:07:42.292-07:00Şi plecă zâna noastrăŞi plecă Elefteria, ce mai vaiet, ce mai tunet. Ei, n-a fost nici chiar aşa.<br />
De fapt, în timp ce îşi lega şireturile la bocanci, zâna noastră cânta: "Pune-ţi hainele de plastic/ Leagă-ţi părul c-un elastic" (eu asta cânt mereu când mă leg la bocanci, voi nu?)<br />
Buuun, ieşi pe uşă, luă primul tren din prima gară la care ajuns în prealabil cu primul autobuz disponibil. Trenul liber, compartimentul neocupat. În tren ca-n tren: mirosea a fum, a bălegar şi a levănţică. Ca-n orice tren. Prima oprire? Păi nu v-am spus, marea. (ce mai contează că era acceleratul foamei Galaţi- Timişoara care, culmea, o ia prin Iaşi).<br />
Elefteria, care nu plecase niciodată cu un pas în afara satului ei, se lăsă moale pe băncuţa compartimentului, închise ochii şi visă la mare. Miros de sare, albastru (sau o fi neagră dacă se numeşte neagră. Nu, domnule, e albastră, am citit eu!), scoici care te înţeapă în talpă, nisip fin strivit de tractorul de pe plajă dis-de-dimineaţă, pescăruşi în zbor, meduze băloase.<br />
Zdranc, uşa de la compartiment se închise zgomotos. Elefteria îşi ascunse cu grijă aripile în geaca de blugi. E liber, donşoară? Întrebă grăbit un ţăran neaoş cu un coş de paie împletite din care se iţea capul timid al unui usturoi verde.<br />
Elefteria se bâlbâi, se fâstâci şi nu reuşi să articuleze decât un "îhî" silenţios. Oricum, ţăranul neaoş se instalase de jumătate de oră (exagerez) în compartiment.<br />
Drumul pân la mare cu escală la Timişoara a fost încântător. Elefteria a fost servită elegant cu slană şi ceapă direct de pe fund de lemn sculptat. A refuzat politicos (habar nu avea ce-o fi chestia aia albă scârboasă care se serveşte cu ceapă).<br />
A coborât în staţie la Constanţa. Şi-a dat bocancii jos. Vroia să simtă nisipul cu tălpile. Nu-i explicase nimeni că mai era mult până la mare. O veşnicie şi vreo câteva staţiuni.NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-2439181638041410262014-10-08T05:10:00.001-07:002014-10-08T05:25:29.940-07:00Elefteria se întoarce.Elefteria era gata. Gata de plecat la drum.<br />
Să vă reamintesc cine e Elefteria, personajul central al acestui blog. E o zână. O zână înghesuită, naivă şi proastă de bună. Care uită uneori să zboare. Şi care crede in minuni. Nimic neobişnuit la o zână, aţi zice. Zânele cred de obicei în minuni. Sau nu.<br />
Să revenim la oile noastre. Zâna noastră era gata de plecat în lume. În viaţă. Dezgheţase frigiderul de o mie de ori, verificase lista cu "necesarul" de o sută patru ori. Da, avea în rucsac şi prosopelul oranj preferat, de culoarea piersicii coapte (când te ştergeai cu el pe faţă îţi miroseau sprâncele a gem de piersici toată ziua), avea periuţa de dinţi care cânta "Deşteaptă-te, române!" în timpul periajului (uneori, Elefteria râdea atât de tare în timp ce se spăla pe dinţi încât trezea tot cartierul de zâne), avea şi talismanul ei norocos. Talismanul norocos era o gheară de urs putrezită şi îmbălsămată, atârnată de o bucată roasă şi sălăcită de piele întoarsă. Profa de română îi spusese la un moment dat: "Fetiţo, dacă ai să te sufoci într-o zi prin somn sau trează fiind, o să fie de la ghara aia de urs". She couldn't care less, cum s-ar spune.<br />
Unde pleca Elefteria? Să-şi caute ursitul în lumea largă. Se gândea să se oprească întâi la marea cea mare, apoi la muntele cel mic, la valea Vinului, la răspântia leului, la pasul trecătorului şi apoi să ajungă în oraşul cel mare şi plin de primejdii.Îşi puse ceasul să sune fix la 7 patruzeci şi doi. Mâine va fi ziua cea mare.Va urma.<br />
<br />NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-56763690352243615362014-05-13T05:24:00.001-07:002014-05-13T05:27:01.305-07:00V-am povestit vreodată despre rai?V-am povestit vreodată despre rai? Raiul e un loc pe pământ. Şi acolo ajungi aşa: urci dealul, treci prin pădure, miroşi iarba, asculţi ciocârlia, numeri kilometrii şi crucile din lemn. Şi mai mergi prin pădure.<br />
Apoi ajungi în parcarea raiului. Urci scările şi baţi la poartă. Poarta e din lemn si fier forjat. Într-o zi un voal verde a trecut peste el şi i-a şoptit câteva dorinţe. Cui? Porţii, bineînţeles. "Doamne, dă-mi o căsnicie lungă şi multă iubire". Poarta a transmis mesajul către Dumnezeu. Căsnicia e lungă, are deja şapte ani şi e plină de iubire.<br />
După poartă e pangarul. Pangarul e un loc de poveste. Se vând lumânări, icoane, poveşti, promisiuni şi preziceri. Toate se împlinesc.<br />
După pangar ajungi la lumină, la flori, la pace. Oamenii sunt cuminti si buni. Vorbesc în şoaptă. În loc de lapte curge smântână. Oamenii săraci sunt puşi la masă. Există poveţe pentru toată lumea. Vorbe bune. Şi blândeţe. Când te uiţi în sus vezi cerul. Când te uiţi în jos vezi flori.<br />
Toţi se roagă pentru bine. <br />
Când ieşi pe poartă nu te întorci brusc în viaţa reală. Pădurea e purgatoriul.<br />
Mergeţi la Bujoreni. Raiul va părea o glumă bună.NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-1252531287903569272014-04-03T04:48:00.002-07:002014-04-03T04:48:07.821-07:00La 20 de aniLa 20 ani ploua cu stele. Norii îmi deranjau freza. Visam la feţi frumoşi şi ilene cosânzene care semănau cu Marilyn Monroe.Umblam prin Cluj cu raiaţii mei bej evazaţi şi credeam că viaţa va fi un şir nesfârşit de distracţii.<br />
<br />NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-85499976528089628092014-04-03T04:48:00.001-07:002014-04-03T04:48:01.585-07:00DimineaţăM-am trezit într-un miros de roşii zdrobite şi de reavăn. Tălpile mi-au întâlnit podeaua rece şi umedă. Părul despletit a atins lujerele lungi de roşii. Bunicul citea în balansoar cu ochelarii pe nas. Bunica asuda cu sapa în mână de la ora cinci.<br />
M-am asezat în tindă şi i-am privit. Îmi erau dragi. Erau bunicii mei. Vara, la ţară, dimineaţa e cel mai frumos moment al zilei. NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-13312092644161587492014-04-03T04:47:00.002-07:002014-04-03T04:47:21.758-07:00supărareUn pas. Doi paşi. Unul după altul. Tot mai repede. Mergea ca să uite. Fugea ca să nu meargă. Era supărată. Furioasă. Se izbi cu mâna stângă de uşa blocului. Urcă treptele trei câte trei. Lacrimile i se spărgeau de şireturi. Buf, uşa de la intrare. Tenişii zburară într-un colţ al holului. Şireturile ude rămaseră părăsite, stinghere şi singure. Ude.<br />
O ajunse din urmă.<br />
Prăbuşită peste masa din sufragerie, umerii tremurând de plâns. Deja sughiţa.<br />
<br />NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-51590515615015237342014-04-03T04:47:00.001-07:002014-04-03T04:47:14.134-07:00A murit uşor, lin, în somn. În timp ce visa. La raţe şugubeţe. La vată de zahăr. Visa că era într-un foişor de lemn în mijlocul lacului. Frunzele nu se mişcau. NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-61680801852382883992014-04-03T04:46:00.000-07:002014-04-03T04:46:53.250-07:00ViseTe-am visat înalt, zbârcit, chel şi cu nasu coroiat. Mă priveai incisiv prin lentile murdare. Freud e un tâmpit, să analizeze el visul ăsta.<br />
Te-am visat în trenci, cu borurile pălăriei pline cu apă de ploaie. Da, mă, borurile pălăriei tale erau lacuri cu peşti multicolori. Ai aplecat capul şi apa ţi s-a scurs în cizmele de cauciuc. Ei, ce zici domnule Freud, te bagi?<br />
Te-am visat zburând pe-o mătură printre stele. Acum eşti şi vrăjitoare?<br />
M-am visat fugind printre copaci prin întuneric. În urma mea o dâră albă de fum. Prea mult opiu, domnule Freud!NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-40455987266223003822014-03-11T01:23:00.002-07:002014-03-11T01:23:19.752-07:00Acum 5 aniAcum 5 ani făceam o plimbare liniştită până la spital. Soare, frumos. Burta îmi ieşea meticulos printre nastrurii paltonului. Mergeam să nasc. Săptămâna 41. Tudor nu se grăbea prea tare.<br />
După internare şi plimbat doar în camasa de noapte si papuci prin tot spitalul, am facut cunoştinţă cu blocul operator. 15000 de consultaţii sau aşa mi s-a părut. Tudor nimic. La un moment dat am inceput sa fac genuflexiuni şi plimbări pe holuri spre deliciul colegelor de cameră.<br />
Seara pe la 8 fără un sfert am născut. Dar nu asta vreau să vă povestesc azi. Din blocul operator am plecat cu o nouă prietenă şi cu un înger păzitor. Îngerul păzitor a avut grijă de mine toată noaptea, mi-a dat ceai cu paiul, mi-a băgat analgezice în perfuzii la fiecare durere, mi-a pus 5 pături pe mine pentru că tremuram din toti rărunchii. M-a vegheat toată noaptea. Multumesc!<br />
Prietena mea era liniştită, născuse în jur de 12 ziua. Tăcea, medita şi încerca să reziste unei guralive din cel de-a treilea pat. Nu ştiam atunci că vom ajunge în acelaşi salon şi vom avea timp să discutăm câte în lună şi în stele şi să dormim cu lumina aprinsă. "N-aţi auzit de moartea subită a nou-născutului?" Ca şi cum, dacă ţii lumina aprinsă şi noaptea, la gradul de oboseală existent, poţi pândi nişte simptome pe care oricum nu le cunoşti. Buuun, aşa i-am cunoscut pe Ionuţ şi Mirela.<br />
Stai, că am sărit o etapă. Seara am fost operată, dimineaţa (îngerul păzitor îşi făcuse treaba, se vede) am sărit sprintenioară din pat, am urcat scările şi mi-am luat copilul în braţe. Parcă nu fusesem operată niciodată. Eram freş pe preş. Tudor era mic şi chinez, urla continuu, dormea pe burta mea şi în cel mai scurt timp mi-a făcut nişte răni la sâni memorabile pe care le-am uitat după vreo lună (hahaha).<br />
După o zi agitată , hopaaa, avem un musafir. Matei, fără mama lui. Matei a plâns o noapte întreagă, fiind hrănit la vreo trei ore odată cu câte 2-3 lingurite de lapte. Asa păţiseră, Tudor şi Ionut cu o seară inainte cât noi fusesem în blocul operator.<br />
Cine ar fi crezut că Matei va spune acum, după 5 ani: "Tudor e prietenul meu"? Din păcate Tudor nu se poartă la fel de frumos cu Matei, e un fel de relaţie "love-hate dar stai departe de mine".<br />
Încurcate sunt căile Domnului şi ale îngerilor săi păzitori.<br />
În altă ordine de idei, cândva, într-o zi, într-un an, am participat la un concurs de poveşti pe un site. Din întâmplarea asta m-am ales cu 2 prieteni, 2 fraţi din Cluj. Talentaţi, introvertiţi, deosebiţi, altfel. Gemeni. Ca două picături de apă formate din particule total diferite. Ei sunt băieţi mari şi azi sigur nu fac 5 ani ca Tudor. Ei ţin discursuri şi scriu. Sunt născuţi pe 11 martie, da. Unu şi cu unu. martie.<br />
Tuturor le spun la mulţi ani şi le multumesc că fac parte din viata mea.<br />
Până nu devii mamă nu ştii ce înseamnă să trăieşti pentru cineva şi prin cineva.<br />
Alina<br />
<br />
<br />NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-36164786089459059292014-03-04T22:57:00.003-08:002014-03-04T22:57:54.680-08:00Poveste scurtăLuni, în drum spre Târgu Mureş, ne-am oprit la o benzinărie în Oneşti. Ne-am luat ceva de ronţăit şi vânzătorul mi-a dat din greşeală 6 lei în plus. Nu i-am numărat pe loc, ci abia după ce am plecat, în maşină. Aseară, la întoarcere, am intrat în benzinărie şi i-am dat banii omului înapoi. Era năucit, nu-i venea să creadă. Se uita la mine prostit. Băi, în lumea asta, şi dacă faci un bine cât de mic, şochezi.NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-4945191279913532542014-02-26T04:52:00.000-08:002014-02-26T04:52:32.864-08:00MultumescM-am trezit într-o dimineaţă şi mi-a intrat soarele în ochi. Pâr zburlit, tot tacâmul. Mi-ai zâmbit şi mi-ai spus că-s frumoasă.<br />
M-am trezit într-o dimineaţă şi acolo, în burtica mea, era puiul nostru. Eram mare, ca un delfin fără aripioare. Mi-a zis că e ok şi că va fi bine.<br />
M-am trezit într-o dimineaţă şi eram obosită. Mi-ai făcut o cafeaua şi mi-ai luminat ziua.<br />
Am început un drum şi am obosit la mijlocul lui. M-ai luat de braţ şi am mers împreună mai departe.<br />
Multumesc.NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-57175810692230372972014-02-26T04:40:00.000-08:002014-02-26T04:40:09.257-08:00Divagaţii de primăvarăM-am uitat în ochii soarelui şi printre lacrimi te-am văzut pe tine. Aveai turban verde şi eşarfă roşie la gât. Nu m-ai minţit. Nu te-am văzut. Ai rămas doar o urmă. O dâră de vânt. Ca şi cum nu ai fost.<br />
M-am uitat în vârtejul apelor şi te-am visat pe tine. Uitaseşi de tine şi fugeai de mine.<br />
M-am uitat la lună. Erai cocoţat pe leagănul prins de colţurile ei şi te bălăngăneai în gol. A pustiu şi a linişte.<br />
Te-am căutat pe cer, sus de tot. Unde eşti?<br />
Mi-am plâns sufletul în apa mării. Mi-am închis amărăciunea într-un melc viu, cu capul pe-afară. Te-am uitat.NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-55496591773859367522014-02-22T01:39:00.001-08:002014-02-22T01:39:15.121-08:00RugăciuneAm o colegă nebună dar care mi-e dragă. Să povestesc ce-a făcut într-o zi:<br />
Nebunie, reduceri mari la Real. Colega îşi găseşte un pardesiu verde, frumos, de făţi. În învălmăşeala de haine. Din păcate pardesiului îi lipsea cordonul!<br />
Închide ochii şi se roagă" Sfinte, Efraime, te rog, dacă tu vrei să îmi iau pardesiul, dă-mi şi cordonul!"<br />
Deschide ochii. Într-un munte de chiloţi, tricouri şi alte bluze, trona capătul cordonului de la pardesiu?<br />
Vezi? îmi spune ea, ttrebuie să crezi în chestiile astea!!!!NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-23402169016607225252013-10-04T03:20:00.000-07:002013-10-04T03:20:58.213-07:00Despre cum era să murim într-o iarnă (versiunea romanţată)"E foarte greu traseul". "Sunt 25 de km de când ne dăm jos din tren şi până ajungem la cabană". "Şi ce vrei să insinuezi, că nu facem faţă? O sa putem!"<br />
Baleia. Retezat.<br />
Ne dăm jos din tren. Şi mergem. Rucsaci grei în spate. Noi multi si gălăgioşi. Şi iar mergem. Zăpadă mare, uneori deasupra genunchilor. Cărări neumblate, nedesţelenite. Şi iar mergem. Vine seara, noaptea. Mai e muuuult? da, mai durează.<br />
La un moment dat am început să cedăm. Fizic. Psihic. Am zis stop. Nu mai putem.Unii dintre noi am renuntat la rucsaci. I-am lasat pe drum, în zăpada.<br />
Am ajuns sus, pe platou, după ore întregi de mers chinuitor. Aici surpriză. Nu găseam cabana. Unde e cabana?????????????<br />
Panică. Glume serioase cu "Ai să mori" celui care nu găsea cabana. Oare era 12 noaptea deja? Panică. Frig tare. Imi simţeam picioarele bocna.Ma invarteam in cerc.M-am descăltat, mi-a dat jos şosetele ude. Cineva apropiat mi-a masat degetele de la picioare si miracol, mi-a dat sosete uscate. Nu mai stiam exact unde ne sunt rucsacii, care, cum, ce. Sunau la Salavamont deja. "Îl sun pe tati sa trimita elicopterul după noi" (pe asta o uitasem, recunosc. Mai degrabă mi-amintesc cât de frumoasă era şi este fata asta, de părul ei ud şi ondulat şi salopeta ). Oare cat am stat acolo, in varful muntelui, în frig? Ore, minute, mai contează? Personal m-am gândit la moarte (la 20 şi ceva de ani îţi permiţi să fiţi melodramatică, penibilă şi cand o faci tu cu tine, totul poate lua câtă amploare vrei tu). hai mă, chiar acum să murim?<br />
În cele din urma am găsit un refugiu. refugiul era rai.O încăpere în care am făcut focul si ne-am întins pe niste lemne. Eram atât de îngheţaţi şi ne ieşeau aburi din haine. După ceva timp am găsit cabana. rece, neprimitoare. Fără electricitate. trebuia facut focul, atunci, la 3 dimineata.<br />
A doua zi, un cuplu, care trebuia sa ajunga la Baleia, a pătit acelaşi lucru. Nu a mai gasit cabana. Au baut amandoi o sticla de vodka şi s-au bagat la culcare in sacul de dormit. În zapada. Cand i-au gasit fata avea degeraturi la maini şi picioare.Şi parcă delira un pic. Probabil de la vodka.<br />
Muntele nu e pentru amatori iarna. Iubesc Retezatul dar nu m-aş mai incumeta să urc iarna.<br />
<br />NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-29057403489977996742013-08-29T04:44:00.003-07:002013-08-29T04:44:51.460-07:00Trei dinţi din faţăCitesc acum o carte care mi-e tare dragă. "Trei dinţi din faţă" de Marin Sorescu.<br />
E o carte ciudată şi minunată. Sorescu are multă imaginaţie iar ideile îi vin în cascadă.<br />
Totul se petrece în perioada comunismului iar pesonajele sunt cenzurate şi limitate de condiţiile sociale.<br />
Dar nu despre asta vreau să vă povestesc.<br />
Ce mi-a plăcut mie cel mai mult e comicul de situaţie, supansul, povestea de dragoste inedită, tipologiile umane puternice, dialogul savuros şi cult. Plus că totul e plin de semnificaţii. Totul poate fi interpretat, nu-i aşa?NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-18989888384084519372013-07-30T05:01:00.002-07:002013-07-30T05:01:23.224-07:00Perechi de aripiValsau de parcă zburau. Picioarele lor erau perechi de aripi. Am inchis ochii şi am ascultat fâlfâitul.<br />
- La ce te gândeşti? întrebă doamna Simionescu, după ce, în prealabil, tuşise cu subînţeles.<br />
- Îi ascult dansând.<br />
S-a uitat la mine dezaprobator, chiar cu ciudă.<br />
- Uneori, parcă trăieşti în altă lume, băiatule. Trezeşte-te! Nu mai fi aşa simţitor.<br />
M-a deranjat tonul. Doamna Simionescu îşi permiea prea multe.<br />
M-am strecurat, printre oameni, mai departe şi am închis din nou ochii. Fâlfâitul a reînceput. Eram eu şi fâlfâitul din capul meu. Acoperea muzica şi mi se părea că sunt singur, eu cu ei.<br />
La un moment dat, cineva m-a tras violent de cotul stâng. Am deschis ochii şi am fost smuls din vrajă. Iar doamna Simionescu!<br />
- Te faci de râs!<br />
M-am uitat în jur. Muzica tăcea. Dansatorii dispăruseră. Eram singur în lumea mea.NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2122704884928095238.post-36360782820562833482013-05-14T04:58:00.001-07:002013-05-14T04:58:04.034-07:00Vise vise :)Am visat azi dimineaţă între 6 şi 6 şi 10 că eram o mare scriitoare. Poveştile mele erau apreciate. Copiilor bolnavi li se citea pe marginea patuţurilor de spital poveşti cu Elefteria. Lacrimile lor de bucurie îi curăţau pe dinăuntru de toate bolile. Poveştile mele erau găsite de bătrâni seara pe băncile din parcuri. Le luau acasă ca pe un talisman rar şi le citeau la lumina lămpii cu gaz. Poveştile mele erau cioplite de sculptori bărboşi pe monumente funerare. Cărţile mele cu poveşti nu se vindeau la librărie, ci numai în anticariate. Pentru că erau vechi. Şi eu murisem demult. Dar cărţile mele mai trăiau.<br />
M-am trăzit pentru că mă zgâlţâia cineva de degetul mare de la piciorul drept. Era Paul.NERANTZULAhttp://www.blogger.com/profile/08754919789620435370noreply@blogger.com0