Fly away, mister butterfly

Poieniţă şi soare.
Ana se bronza. da, ştiu, sânzienelor le place ploaia. Ei, şi ce? Repet: Ana se bronza.
Era un soare molatec, de primăvară. Pământul mirosea a reavăn şi a crud.
O gărgăriţă i se urca leneş pe piciorul stâng. Ana cocheta cu soarele şi soarele îi întorcea complimentele.
Inorogul o văzuse de departe. Dar nu îndrăznea să se apropie. Îi plăcea prea mult jocul Anei cu soarele. Şi apoi de ce să se apropie? Să râdă iar de el netrebnica? Să-l batjocorească. Mai bine să plece. Să renunţe. Ana va rămâne doar o amintire frumoasă. Se întoarse să plece. Vreascuri trosniră sub copitele inorogului.  Ana tresări. "Aici erai!" Se ridică ca într-un dans. Ana mergea de parcă plutea. Puteai să juri că e profesoara Mc Gonagall din Harry Potter. "Mereu fugi de mine, inorogule. Ţi-e frică. Te-am citit eu."
Inorogul dădea semne de nervozitate. Nu-i plăcea jocul ăsta. Ura să se râdă de sentimentele lui, de slăbiciunile lui.Şi izbucni: "îmi doresc să nu te fi întâlnit niciodată. Urăsc ploaia."

Pa

Am zâmbit. Soarele m-a orbit şi o lacrimă mi-a alunecat din ochiul usturător. Mi.am pus palma streaşină şi m-am uitat la tine. Stăteai pe bancă şi zâmbeai şi tu strămb şi timid şi înăuntru. Nu ţi-ai plecat privirea ca de fiecare dată. Dar parcă n-aveai ce face cu picioarele. Parcă erau în plus. Ţi-am făcut din mână convinsă că n-am să mă mai uit înapoi. O să facem ca şi cum am plecat la război şi e bad karma să mă uit înapoi. Poţi să te relaxezi. Am plecat.