Acum 5 ani

Acum 5 ani făceam o plimbare liniştită până la spital. Soare, frumos. Burta îmi ieşea meticulos printre nastrurii paltonului. Mergeam să nasc. Săptămâna 41. Tudor nu se grăbea prea tare.
După internare şi plimbat doar în camasa de noapte si papuci prin tot spitalul, am facut cunoştinţă cu blocul operator. 15000 de consultaţii sau aşa mi s-a părut. Tudor nimic. La un moment dat am inceput sa fac genuflexiuni şi plimbări pe holuri spre deliciul colegelor de cameră.
Seara pe la 8 fără un sfert am născut. Dar nu asta vreau să vă povestesc azi. Din blocul operator am plecat cu o nouă prietenă şi cu un înger păzitor.  Îngerul păzitor a avut grijă de mine toată noaptea, mi-a dat ceai cu paiul, mi-a băgat analgezice în perfuzii la fiecare durere, mi-a pus 5 pături pe mine pentru că tremuram din toti rărunchii. M-a vegheat toată noaptea. Multumesc!
Prietena mea era liniştită, născuse în jur de 12 ziua. Tăcea, medita şi încerca să reziste unei guralive din cel de-a treilea pat. Nu ştiam atunci că vom ajunge în acelaşi salon şi vom avea timp să discutăm câte în lună şi în stele şi să dormim cu lumina aprinsă. "N-aţi auzit de moartea subită a nou-născutului?" Ca şi cum, dacă ţii lumina aprinsă şi noaptea, la gradul de oboseală existent, poţi pândi nişte simptome pe care oricum nu le cunoşti. Buuun, aşa i-am cunoscut pe Ionuţ şi Mirela.
Stai, că am sărit o etapă. Seara am fost operată, dimineaţa (îngerul păzitor îşi făcuse treaba, se vede) am sărit sprintenioară din pat, am urcat scările şi mi-am luat copilul în braţe. Parcă nu fusesem operată niciodată. Eram freş pe preş. Tudor era mic şi chinez, urla continuu, dormea pe burta mea şi în cel mai scurt timp mi-a făcut nişte răni la sâni memorabile pe care le-am uitat după vreo lună (hahaha).
După o zi agitată , hopaaa, avem un musafir. Matei, fără mama lui. Matei a plâns o noapte întreagă, fiind hrănit  la vreo trei ore odată cu câte 2-3 lingurite de lapte. Asa păţiseră, Tudor şi Ionut cu o seară inainte cât noi fusesem în blocul operator.
Cine ar fi crezut că Matei va spune acum, după 5 ani: "Tudor e prietenul meu"? Din păcate Tudor nu se poartă la fel de frumos cu Matei, e un fel de relaţie "love-hate dar stai departe de mine".
Încurcate sunt căile Domnului şi ale îngerilor săi păzitori.
În altă ordine de idei, cândva, într-o zi, într-un an, am participat la un concurs de poveşti pe un site. Din întâmplarea asta m-am ales cu 2 prieteni, 2 fraţi din Cluj. Talentaţi, introvertiţi, deosebiţi, altfel. Gemeni. Ca două picături de apă formate din particule total diferite. Ei sunt băieţi mari şi azi sigur nu fac 5 ani ca Tudor. Ei ţin discursuri şi scriu. Sunt născuţi pe 11 martie, da. Unu şi cu unu. martie.
Tuturor le spun la mulţi ani şi le multumesc că fac parte din viata mea.
Până nu devii mamă nu ştii ce înseamnă să trăieşti pentru cineva şi prin cineva.
Alina

Poveste scurtă

Luni, în drum spre Târgu Mureş, ne-am oprit la o benzinărie în Oneşti. Ne-am luat ceva de ronţăit şi vânzătorul mi-a dat din greşeală 6 lei în plus. Nu i-am numărat pe loc, ci abia după ce am plecat, în maşină. Aseară, la întoarcere, am intrat în benzinărie şi i-am dat banii omului înapoi. Era năucit, nu-i venea să creadă. Se uita la mine prostit. Băi, în lumea asta, şi dacă faci un bine cât de mic, şochezi.