Mami, pot să te ţin de mână?

Mami, pot să te ţin de mână?
Suntem binecuvântaţi de Dumnezeu. Avem un copil mare deja. Sănătos, energic şi vesel.
Merg uneori pe stradă cu el de mână şi îl privesc cu coada ochiului. E al meu? Aşa mare? Băieţelul ăsta care cântă "tananana" ("Mami, cântă şi tu") a fost în burtica mea nouă luni?
În altă ordine de idei, am citit mult în ultimul timp despre copiii bolnavi de autism sau cu sindromul Dravet. Doamne, numai mamă să nu fii. Disperarea unei mame nu poate fi tradusă în cuvinte. Vali, prietena mea care locuieşte în Anglia, îmi povestea despre o mamă care stătea în curtea unui spital şi implora fiecare trecător să doneze măduvă copilului ei. În cele din urmă a fost ridicată de Poliţie.
V-am zis că suntem binecuvântaţi? Avem un copil sănătos. Am trecut prin clipe de disperare doar cand febra nu-i scadea sub 40 de grade zile întregi. Dar dacă ar avea o boală nevindecabilă?
Oricât aş emaptiza cu părinţii copiilor bolanvi, adevărul că nu pot să înţeleg ce simt în totalitate.
Uite, dacă s-ar putea, mi-ar plăcea să fiu voluntar, să ajut. Mi-ar plăcea să lucrez cu copiii ăştia, să-i înţeleg. Eu n-am făcut psihologia dar na. Voinţă să ai.