M-am uitat în ochii soarelui şi printre lacrimi te-am văzut pe tine. Aveai turban verde şi eşarfă roşie la gât. Nu m-ai minţit. Nu te-am văzut. Ai rămas doar o urmă. O dâră de vânt. Ca şi cum nu ai fost.
M-am uitat în vârtejul apelor şi te-am visat pe tine. Uitaseşi de tine şi fugeai de mine.
M-am uitat la lună. Erai cocoţat pe leagănul prins de colţurile ei şi te bălăngăneai în gol. A pustiu şi a linişte.
Te-am căutat pe cer, sus de tot. Unde eşti?
Mi-am plâns sufletul în apa mării. Mi-am închis amărăciunea într-un melc viu, cu capul pe-afară. Te-am uitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu