Un pas. Doi paşi. Unul după altul. Tot mai repede. Mergea ca să uite. Fugea ca să nu meargă. Era supărată. Furioasă. Se izbi cu mâna stângă de uşa blocului. Urcă treptele trei câte trei. Lacrimile i se spărgeau de şireturi. Buf, uşa de la intrare. Tenişii zburară într-un colţ al holului. Şireturile ude rămaseră părăsite, stinghere şi singure. Ude.
O ajunse din urmă.
Prăbuşită peste masa din sufragerie, umerii tremurând de plâns. Deja sughiţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu