V-am povestit vreodată despre rai? Raiul e un loc pe pământ. Şi acolo ajungi aşa: urci dealul, treci prin pădure, miroşi iarba, asculţi ciocârlia, numeri kilometrii şi crucile din lemn. Şi mai mergi prin pădure.
Apoi ajungi în parcarea raiului. Urci scările şi baţi la poartă. Poarta e din lemn si fier forjat. Într-o zi un voal verde a trecut peste el şi i-a şoptit câteva dorinţe. Cui? Porţii, bineînţeles. "Doamne, dă-mi o căsnicie lungă şi multă iubire". Poarta a transmis mesajul către Dumnezeu. Căsnicia e lungă, are deja şapte ani şi e plină de iubire.
După poartă e pangarul. Pangarul e un loc de poveste. Se vând lumânări, icoane, poveşti, promisiuni şi preziceri. Toate se împlinesc.
După pangar ajungi la lumină, la flori, la pace. Oamenii sunt cuminti si buni. Vorbesc în şoaptă. În loc de lapte curge smântână. Oamenii săraci sunt puşi la masă. Există poveţe pentru toată lumea. Vorbe bune. Şi blândeţe. Când te uiţi în sus vezi cerul. Când te uiţi în jos vezi flori.
Toţi se roagă pentru bine.
Când ieşi pe poartă nu te întorci brusc în viaţa reală. Pădurea e purgatoriul.
Mergeţi la Bujoreni. Raiul va părea o glumă bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu