O seară frumoasă şi caldă. Concert la malul mării. Lume multă. Tineret. Coadă la bere. Sunet puternic care se sparge în valuri.
Ajungem. Râdem. Glumim. Revedem prieteni. Facem poze. Cântă Raku. Termină Raku. Eu "La revedere, vă spunem la revedere...........".
Şi tună. Fulgeră. Picături mari mari mari. Las paharul de bere lângă gard. Paul fuge cu Tudor în braţe.
Mii de oameni sub un acoperiş firav alb. Transpiraţie. Înghesuială. Afară potop.
Transpiraţie. Ţigări palmate. Spaţiul intim invadat.
La început unii mai aveau bere. A noastră, lângă un gard.
"Mami, unde eşti?" Copii mici amestecaţi cu copii mari beţi.
"Bă, ce cool e, să-ţi trimit o poză de la înghesuială...ai văzut-o pe aia?....".
Trec minute ca ore. Tudor e cu capul pe mine şi cu picioarele pe Paul. Dormitează. Paul şi-a scos tricoul şi l-a acoperit pentru că pulbere fină de ploaie ajunge la micuţ şi-l udă. Picioarele mi se înfundă în nisip fin.
Larma creşte ca şi nerăbdarea. Concertul s-a oprit de mult. Şi, dedoată, din zgomotul infernal, încep toţi să cânte din ce în ce mai tare: "Şi dacă ploaia s-ar opri/ Şi din cer n-au să mai cadă lacrimi/ Stele-ar răsări/Tu ai veniiiii............"
"I-auzi bă, ăştia cântă piesa lu Vama Veche!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu