Citind poveşti cu bunici, mi-am amintit, nu ştiu de ce, despre următoarele chestii: eu cu Andreea aveam un obicei, când stăteam în Cluj. Credeam în semne. Dacă vedeam o cioară dimineaţa, când mergeam spre facultate, era clar: în ziua aia ne mergea sigur rău. Dacă vedeam un porumbel, era de bine.
Plus că Andreea spunea mereu: "în jurul fiecărei femei, în cosmos, gravitează viitorii ei copii. Copilul meu va semăna cu mine, Alina. Va fi un băiat alb-verzui la piele, plin de alergii." Doamne, cât s-a înşelat Andreea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu