Sunt un înger blond cu ochii albaştri. Iubesc oamenii. Aşa cum sunt ei: răi, invidioşi şi egoişti. Dacă toţi oamenii ar fi buni şi blânzi, noi, îngerii, ne-am plictisi teribil. Pe cine am mai ajuta noi? Pe cine am mângâia pe frunte când plânge. Cum i-am mai şopti că e un căţel mic, călcat de un Seat mare şi negru, pe străduţa din faţa blocului?
Uneori merg în vizită la familia mea. Nu m-au uitat. Îşi aduc aminte de mine când le e greu. Dar nu le port pică, de aia s-au inventat îngerii, nu?
Când zbor, seara, aripile mi se încâlcesc în mii de gânduri. Gândurile oamenilor zboară sus, departe de ei, şi încurcă avioanele, existând mereu riscul unor accidente aviatice. dar noi suntem acolo, nu vă faceţi griji.
Da, suntem mai mulţi. Mii. Sute de mii. Tuturor ne plac oamenii aşa cum sunt. Nu vrem să-i schimbăm. Nu mai vrem.
Am încercat căndva, de mult. Acum bunătatea e o amintire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu