Ne naştem singuri. Umili. Dezbrăcaţi ca dezbrăcatul. Din prima clipă primim în dar familia. Nu ne-o alegem.
Apoi mai creştem. Ne facem prieteni. Întâi la grădiniţă, pentru motive unul mai fantastic decât celălalt. Eu îmi făceam prieteni în funcţie de poziţia patului în care se dormea la prânz (uram somnul când eram la grădi, nu ca acum).
Si am crescut. În şcoală întotdeauna am fost o tocilară cuminte. Mi-am făcut prietene multe şi prieteni. da, ştiu, o să-mi spuneţi că între un băiat şi o fată nu există prietenie fără gânduri ascunse şi subliminale. Eu aş avea multe argumente şi exemple cu care să vă contrazic. Există şi acum oameni care îmi sunt prieteni peste ani. Nu prea am pierdut prieteni. Rectific, nu am pierdut pe nimeni. Şi cei pe care i-am pierdut, clar nu erau prietenii mei.
Despre iubire ce să vă spun? De la fiecare relatie seriosă, şi au fost puţine, am câştigat ceva. M-am îmbogăţit. Cred că n-are rost să fii într-o relaţie dacă nu înveţi nimic frumos de la omul ăla. Nu cred că în relaţii fără iubire şi nu înţeleg sexul fără dragoste.
Eu sunt fericită pentru că mi-am întâlnit iubirea şi norocoasă pentru că nu a trebuit să o caut aşa de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu