joi, 28 iunie 2012

Amintiri

Citind poveşti cu bunici, mi-am amintit, nu ştiu de ce, despre următoarele chestii: eu cu Andreea aveam un obicei, când stăteam în Cluj. Credeam în semne. Dacă vedeam o cioară dimineaţa, când mergeam spre facultate, era clar: în ziua aia ne mergea sigur rău. Dacă vedeam un porumbel, era de bine.
Plus că Andreea spunea mereu: "în jurul fiecărei femei, în cosmos, gravitează viitorii ei copii. Copilul meu va semăna cu mine, Alina. Va fi un băiat alb-verzui la piele, plin de alergii." Doamne, cât s-a înşelat Andreea.

marți, 26 iunie 2012

Bunicii mei (2)

Ei, cu bunicii mei olteni e altă poveste. Ei erau mai arţăgoşi. Mai răi din fire.
Şi totuşi, vacanţele la ţară aveau farmecul lor. Eu eram o puştoaică fiţoasă de la oraş. Mă duceam la ţară cu 15 rochii la mine. Şi aşa împopoţonată mă urcam în dud şi mă făceam mov toată. Bunică-mea trebuia să spele rochii la mână non stop şi clocotea de draci din cauza asta.
Ce era cel mai frumos în Oltenia? Via noastră era despărţită de via străbunicii, lui mămiţa adică, de un gard. Deci practic erau două gospodării lipite de o vie imensă. Era tare frumos.
Bunica mea făcea cea mai bună pâine în ţăst pe care o ungea cu dumade. Activitatea ei preferată era să stea la taină cu babele, la linie.
  O dată, în loc de făină, bunica a pus în mâncare nişte antibiotice pentru găini. Noi am sesizat că mâncarea are gust ciudat şi i-am dat să mănânce din ea câinelui, Frunză. Căinele s-a îmbolnăvit atât de rău de i-am dat câteva zile numai lapte.
Îmi amintesc cu drag cum plecam cu trenul la Craiova îmbrăcată în costum naţional. La Tecuci, după o oră de drum din opt, deja ne era o foame de lup.

Bunicii mei (1)

Bunicul meu de la Galaţi era o bumboană de băiat. Aşa glumeam noi mereu. Fusese un bărbat frumos în tinereţe. Un brunet cu părul ondulat şi ochii verzi. Fiu de chiaburi.Se îndrăgostise de fata vraciului din sat. Săracă. Scundă, crăcănată, cu ţâţe mari şi sfătoasă. Bunica mea. Sunt sigură că avea farmecul ei. O furase cu căruţa, într-o noapte, de acasă. Soacra ei n-a iubit-o niciodată. Nu erau de acelaşi rang social. ("Şi, totuşi, Alina, chiar dacă soacră - mea nu m-a iubit niciodată, eu i-am ţinut lumânarea când a murit." Ce răzbunare.....)
"Alina, am fost o bumboană de băiat dar bunică-ta m-a acrit".
Bunicii mei s-au iubit exemplar şi s-au ţinut toată viaţa de mână.
La ora 11 dimineaţa se apucau să pregătească prânzul. Bunicul făcea mămăliga.
Bunica mea făcea cele mai bune sarmale din lume, cele mai bune urzici cu usturoi, cea ma bună plăcintă de bostan ever. Salata boeuf era înecată mereu în maioneză ( "Alina, secretul salatei boeuf e maioneza. Cât mai multă!")
La bunicul meu pe balcon găseai mereu agăţaţi peşti săraţi. Sau cârnaţi ("Dane, noi am făcut cu 5 metri mai mult decât voi").
Bunicul meu repara maşini şi înjura de Dumnezei. ("Mă, nu mai înjura pe Dumnezeu, că ai să mori fără lumânare!" spunea bunica. Aşa a fost.)

luni, 18 iunie 2012

Nu ştim să ne bucurăm de viaţă, asta e

Azi am aflat că ne-a mai murit un coleg. Nu împlinise 30 de ani. S-a înecat.
Şi iar ne-am gândit. De ce suntem aşa încrâncenaţi? De ce nu ne bucurăm de viaţă? De ce jobul e pe primul loc mereu şi nu putem să ne bucurăm de familia noastră?
În fiecare zi promit c-am să mă bucur, că n-am să mai vin cu frică la servici, că n-o să mai conteze decât fericirea din ochii copilului meu...da nu prea îmi reuşeşte.

vineri, 1 iunie 2012

Prietenie şi iubire de data asta

Ne naştem singuri. Umili. Dezbrăcaţi ca dezbrăcatul. Din prima clipă primim în dar familia. Nu ne-o alegem.
Apoi mai creştem. Ne facem prieteni. Întâi la grădiniţă, pentru motive unul mai fantastic decât celălalt. Eu îmi făceam prieteni în funcţie de poziţia patului în care se dormea la prânz (uram somnul când eram la grădi, nu ca acum).
Si am crescut. În şcoală întotdeauna am fost o tocilară cuminte. Mi-am făcut prietene multe şi prieteni. da, ştiu, o să-mi spuneţi că între un băiat şi o fată nu există prietenie fără gânduri ascunse şi subliminale. Eu aş avea multe argumente şi exemple cu care să vă contrazic. Există şi acum oameni care îmi sunt prieteni peste ani. Nu prea am pierdut prieteni. Rectific, nu am pierdut pe nimeni. Şi cei pe care i-am pierdut, clar nu erau prietenii mei.
Despre iubire ce să vă spun? De la fiecare relatie seriosă, şi au fost puţine, am câştigat ceva. M-am îmbogăţit. Cred că n-are rost să fii într-o relaţie dacă nu înveţi nimic frumos de la omul ăla. Nu cred că în relaţii fără iubire şi nu înţeleg sexul fără dragoste.
Eu sunt fericită pentru că mi-am întâlnit iubirea şi  norocoasă pentru că nu a trebuit să o caut aşa de mult.