Am visat azi dimineaţă între 6 şi 6 şi 10 că eram o mare scriitoare. Poveştile mele erau apreciate. Copiilor bolnavi li se citea pe marginea patuţurilor de spital poveşti cu Elefteria. Lacrimile lor de bucurie îi curăţau pe dinăuntru de toate bolile. Poveştile mele erau găsite de bătrâni seara pe băncile din parcuri. Le luau acasă ca pe un talisman rar şi le citeau la lumina lămpii cu gaz. Poveştile mele erau cioplite de sculptori bărboşi pe monumente funerare. Cărţile mele cu poveşti nu se vindeau la librărie, ci numai în anticariate. Pentru că erau vechi. Şi eu murisem demult. Dar cărţile mele mai trăiau.
M-am trăzit pentru că mă zgâlţâia cineva de degetul mare de la piciorul drept. Era Paul.
