Ana

Anastasia era cherchelita. Bause toata ziua pepsi cu rom. Si acum, cand daduse bezna peste ea, ii venise o idee ne-mai-po-me-ni-ta: luase o scara si o punga. Culegea stelele si norii de pe cer si ii punea in punga. Punga era deja plina de la refuz. Vantul adia, scara se clatina. Din punga mai cadea cate o stea. Pe jos.
Din tufisuri inorogul o privea cu sufletul la gura. Cand nu era atenta, se ducea timid si mai tinea de scara.
Ar fi putut tine de scara tot timpul, Anastasia oricum nu l-ar fi vazut. Ea culegea stele. Nu vedea nici ca se umpluse punga. Canta (nu canta, zbiera) "stelele care cad", piesa aia a lu Taxi.
Bai, ce voce frumoasa are sanziana mea, gandea inorogul. Dan Teodorescu e panataloni scurti pe langa ea.
Ana adunase aproape toate stelele din partea ei de cer. Bezna se facuse si mai bezna. Poate pentru ca era afumata, poate pentru ca era intuneric, ea intinse mana si se zgarie intr-un colt de luna. Siroaie de sange curgeau in jos pe cotul ei, pe scara, pe cornul unicornului, direct in sufletul lui. 

Elefteria

Am parasit-o. Elefteria era orfana. Ajunsese intr-un camin de copii. Nu mai mancase o gogoasa sau o portocala de 5 ani. Stii cum e sa astepti? Stii cum e sa te uiti in ochii oamenilor si sa astepti? Sa astepti si sa implori? Tu esti mama mea? Stii cum e sa plece toti copiii din centru in vacanta acasa si tu sa ramai cu ingrijitoarele? Tu si cu Cornel, micutul din patul din stanga, la perete. Da, cel micut care doarme cu nasul in perna. Perna e mereu uda de lacrimi. Nimeni nu stie cati ani are de fapt Cornel. Poate 5. Poate 7. E subnutrit. Ficatul ii e umflat. Mucii omniprezenti.
Mda,bun. Deci Elefteria, zana noastra viteaza ajunsese la casa de copii. Da, era orfana. Si ce? Era zana, ati uitat? Ea putea.(Eu pot, eu sunt magician). Putea sa-l inveseleasca pe Cornel cel de 5-7 ani. Hei, Cornel, facem un cort? Un ce? Pac, Elefteria uneste 2 scaune, agata o patura de ele si gata cortul. Il ia pe Cornel de un cot si-l baga in cort. Scoate o lanterna mica (de fapt o bricheta cu lanterna) si o carte mica de basme. Greuceanu. Si zanele din palatul de clestar. Ha, o zana care citeste basme cu zane! Ati mai vazut asa ceva? Cornel are ochii mari, plini de curiozitate nedisimulata. Si povestea incepe: A fost odata ca niciodata....o zana.