Citesc acum o carte care mi-e tare dragă. "Trei dinţi din faţă" de Marin Sorescu.
E o carte ciudată şi minunată. Sorescu are multă imaginaţie iar ideile îi vin în cascadă.
Totul se petrece în perioada comunismului iar pesonajele sunt cenzurate şi limitate de condiţiile sociale.
Dar nu despre asta vreau să vă povestesc.
Ce mi-a plăcut mie cel mai mult e comicul de situaţie, supansul, povestea de dragoste inedită, tipologiile umane puternice, dialogul savuros şi cult. Plus că totul e plin de semnificaţii. Totul poate fi interpretat, nu-i aşa?
