marți, 24 mai 2016

Secret joy

A fost odata o zana buna, cu ochi caprui umbriti de un breton haihui, cu un aer de caprioara abandonata. Era o zana blanda dar cand se supara, zeii ii puneau fulgere in ochi.
Zanei ii placea sa se plimbe pe malul marii. Sa-si simta talpile pline de nisip ud. Sa-si plimbe pupilele cafenii pe linia ce desparte marea de cer.
In timp ce se plimba, piciorul a lovit  o scoica mare, maro cu irizatii aurii. Zana a luat-o si a pus-o la ureche. Marea ii soptea. Marea ii trimitea un mesaj. "Vei fi fericita, un pui mic si frumos se va naste inlautrul tau. O sa iti fie greu, uneori usor si intotdeauna frumos. Puiul tau mic te va iubi." Zana a luat scoica de la ureche.A pupat-o.S-a uitat in zare. Va fi bine.
Peste ani, zana a cautat marea sa-i multumeasca. Zana era acum mama, iubita si femeie. Scria despre cate in luna si in stele. despre vise, despre oameni.
Marea se tinuse de cuvant. Avea un pui cu ochi albastri care era viata ei.
Intr-o seara a mers si i-a povestit. S-a asezat turceste pe mal. A adulmecat. A zambit.Si i-a spus tot. Nu mai putea de dor. Nu dor de mare. Dor sa spuna tot.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu