Te iau de mână şi-mi zâmbeşti. Văd în ochii tăi sufletul tău. Ştiu că eşti altfel. Ştiu că în fond tu nu eşti ce se vede din tine. Aş vrea să te ţin de mână mereu şi să fug. Departe. Ei nu înţeleg. Nu ştiu. N-au ştiut niciodată.
E ca şi cum oamenii "din afară" ar vedea un perete alb când se uită la tine. Dar pe peretele a scris cineva cu cerneală invizibilă. Eu văd scrisul. Ei de ce nu-l văd?
...pentru ca nu au timp, nu vor sa aiba timp sa vada dincolo de suprafata... sau pentru ca nu-i intereseaza, au alte prioritati. tu insa chiar ii meriti prietenia pentru ca il/o vezi asa cum e el/ea cu-adevarat. asa ca... fugiti departe!
RăspundețiȘtergere