Era o după – amiază
geroasă de iarnă. Zânelor le îngheţaseră aripile. Nu mai puteau să
zboare! Ce facem, fetelor? Facem focul! Se apucară să strângă fiecare ce
putea şi să pună pe foc: smochine expirate, coceni de anul trecut, două
şosete găurite care erau cam umede – oare o să întreţină flacăra?
Brrrr! Ce frig! Se auzea cum crapă pietrele.
Of, fetelor, dacă nu mă ungeam pe aripioare cu untdelemn de ricin de cel gros, sigur rămâneam fără colţul stânga sus de la aripioara dreaptă, zise drăguţa de Elefteria! I se strepeziseră dinţii de frig şi de nas îi atârna un ţurţur în formă de cilindru…
Tocmai atunci intră pe uşă zâna cea bătrână cu statut de şef. Fetelor, umblă vorba prin târg că doamna Crăiasă, nu ştiu de ce-i zic doamnă, dar mă rog, nu mai vrea să plece! Voi ce propuneţi?
Of, fetelor, dacă nu mă ungeam pe aripioare cu untdelemn de ricin de cel gros, sigur rămâneam fără colţul stânga sus de la aripioara dreaptă, zise drăguţa de Elefteria! I se strepeziseră dinţii de frig şi de nas îi atârna un ţurţur în formă de cilindru…
Tocmai atunci intră pe uşă zâna cea bătrână cu statut de şef. Fetelor, umblă vorba prin târg că doamna Crăiasă, nu ştiu de ce-i zic doamnă, dar mă rog, nu mai vrea să plece! Voi ce propuneţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu