Zânele bezmetice3

Zânele dormeau cu burţile în sus la soare. Iar nu făcuseră mai nimic nici în ziua aceea..şi doar nu era luni!
Începu forfota. O pasărea colibri bombarda poiana cu manifeste. Manifeste la prima vedere. De fapt erau nişte pacheţele care conţineau: pulbere de mimoză adormită, ochi de flamingo uscat şi decorticat şi unghie de păianjen rasă şi amestecată cu sare neiodată. Şi un mic bileţel. În bileţel era explicat cu claritate cum să prepari o poţiune din care, dacă o zână ar bea  măcar un strop, ar cădea leşinată pe loc.
Zânele dormeau bine merci cu burţile în sus şi habar n-aveau de ce se întâmplă în jurul lor….
Deodată, zâna cea mai mică şi cea mai obraznică arcui sprânceana dreaptă şi întredeschise un ochi. Umărea cu larg interes forfota în jur. Îi dădu un cot şi celei mijlocii care scrăşni din dinţi a reproş.
Fără să vadă cineva, ca prin minune, zâna cea mică (am impresia că o chema Elefteria sau cam aşa ceva) întinse o mânuţă şi pac, prinse şi ea un pacheţel – manifest. Îl deschise pe furiş, se chiorî la el şi citi.
Se înroşi la faţă de mânie. Imediat scoase din buzunar o trâmbiţă şi suflă în ea cu o putere neobişnuită pentru o zână aşa de mică. Ca la apel, toate zânele fură în picioare şi ea le dădu raportul.
Mă, ăştia au înnebunit? Ce-au cu noi?
Bondarii stăteau într-un colţ şi râdeau: hahahaha, na! Să vă mai legaţi aiurea de toate vietăţile din poiană! Aşa vă trebuie, zâne nebune ce sunteţi!
Din ochi, zânele se înţeleseră să se întâlnească la locul lor tainic. Era stare de urgenţă! Idei? Cineva? Linişte. Ei, când e de făcut năzdrăvănii, farse, toată lumea are idei. Acum e linişte, hm? Tot eu trebuie să vă salvez, zise cea mai bătrână dintre zâne care avea statutul de şef. Sau aşa credea ea…Ideea mea este următoarea: număr până la şapte, cine n-a fugit până atunci e pierdută!