Noaptea de sânziene

Se spune că în noaptea de sânziene se deschid cerurile.
Ana mergea greu. Se poticnea. Pământul era moale, mlăştinos. Un lut galben care i se lipea de tălpi şi îi ţâşnea printre degete. Părul ei lung şi drept i se lipise de frunte şi parcă o deranja la mers.
În noaptea asta o să se întâmple. Ana ştia că în noapte de sânziene se întâmplă miracole, poţi să vezi dincolo de cer şi poţi să vorbeşti cu stelele. Dar numai dacă vrei.
Şi dacă eşti la locul potrivit. De asta se grăbea. I se părea că nu mai ajunge, că merge înapoi. I se părea că merge pe calea Lactee şi că degetele îi alunecă pe straturi de kefir şi sana. Zâmbi. Adică îi zâmbi imaginaţiei. "Mda, e doar lut galben. Aş putea construi pereţii unui bordei cu lutul de pe tălpile mele."
Grăbi pasul. Încă puţin. Vedea de departe pâlpâitul lămpaşelor. Poiana era plină de sânziene. Ana gâfâia şi era murdară. Rămase mai în spate. De fapt nu conta. Nu conta decât că era acolo.
Murmurul se opri brusc. Linişte. Cerul se deschise şi o lumină caldă şi blândă le încălzi pe toate. "Exact ca-n filmele cu extratereştri".
Dar nu coborî nici un omuleţ verzuliu din vreun OZN.
"Fetele mele dragi", spuse Luna "în fiecare an aştept noaptea asta.".
"Mama e  cam răguşită" mormăi Ana în barbă. O sânziană mică şi saşie o înghionti şi îi făcu semn cu degetul arătător pe buze "Şşşşt"!
"Sânzienele mele, asta e noaptea voastră! Vă voi îndeplini fiecăreia câte o dorinţă.Aveţi grijă ce vă doriţi! Odată ce v-aţi pus dorinţa, nu mai puteţi da înapoi.Aveţi grijă să..."
Nu mai apucă să termine.
Din cer curgeau BMW-uri decapotabile, păpuşi gonflabile (?!), brăţări cu pietre de safir, un pieptene de jad, cărţi de Dostoievski şi multe alte năzdrăvănii.
"Opriţi-vă!!!" ţipă Luna. "Oricum e prea târziu".
Singura care nu primise nimic era Ana şi o sânziană bătrână şi rebegită care se sprijinea de un dud la marginea poieniţei. Cum mama naibii ajunsese aici? Cine o ajutase? Mă rog, asta nu face obiectul poveştii noastre.
Luna zâmbi strâmb din colţul gurii.Aş putea să spun că i-am văzut sclipind caninul de vampir dar nu spun.
"Tare aş fi curioasă să aud ce v-aţi dori voi".
Linişte adâncă cât un puţ de 50 de metri.
Ana îşi drese glasul. Deschise gura dar în loc de vocea ei, o auzi pe bătrâna sânziană de lângă agud: "Să mai trăiesc până la anul, la viitoarea noapte de sânziene."
Toate privirile se întoarseră către sânziana blondă, dreaptă, plină de noroi galben. "Iubirea inorogului meu". Obrajii îi luară foc instantaneu. "Bine naibii că e întuneric".
"Ştii că dorinţa bătrânei e mai realizabilă, nu?"
Iar bătuse drumul degeaba.