Am uitat să zbor. Din nou! Elefteria uita periodic să zboare. Ba i se defecta un şurub de la aripa dreaptă, ba i se mototolea vârful de la aripa stângă. Numai ei putea să i se întâmple asemenea ghinioane. Se născuse fără de noroc, gândea mereu. Şi toate defecţiunile ăstea se produceau dintr-un singur motiv: uita să zboare. Se trezea dimineaţa şi uita că e doar o zână, că zânele zboară, îndeplinesc dorinţe şi că de fapt au ca principal targhet să facă lumea să se simtă bine.
Totuşi, Elefteria noastră era excepţia de la zâne, cum s-ar spune. N-ar fi fost nicicând de mirare dacă ar fi umblat zile în şir cu o aripă stricată, târâind-o pe jos într-o poziţie neregulamentară şi deci nefirească şi lăsând o dâră prin praful poienii. Zâna asta era cam aeriană. După o sptămână de târâit aripă, câte o zână mai în vârstă i-ar fi atras în sfârşit atenţia că nu e cuviincios ceea ce face şi că îşi neglijează menirea.
Elefteria avea şi perioade când se trezea din reverie. Şi atunci făcea totul pe repede înainte, răvăşea pe toată lumea şi le împrumuta la toţi din fervoarea ei caracteristică. În momentele ălea, cel mai mult îi plăcea să se învârteasă în cercuri concentrice, astfel încât orice ochi normal ar fi confundat-o cu un mic taifun.
Şi totuşi ce era în capul micii zâne? Apă minerală? Suc de portocale? Nu! Îşi făcea planuri. Mari. Vroia să cucerească lumea. Hm, credea că lumea e de cucerit. În fiecare zi adăuga câte un lucru "important" la bocceluţa pe care şi-o pregătea pentru drum: ba un ciocănel, ba un glaspapir (nu ştii când ai nevoie de el la drum), ba o foiţă pentru tabac, ba o pilă de unghii, ba o sută de euro primiţi şpagă de la un inspector guvernamental, ba 3 kg de smaralde culese din roua florilor. Când luna va fi în conexiune perfectă cu scorpionul (va trebui neapărat să o urmărească pe Neti Sandu pentru mai multe informaţii), atunci va pleca la drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu