luni, 21 mai 2012

Sunt tare proastă

Uneori mi-e tare ciudă pe mine. Cel mai mare defect al meu e încrederea în oameni. Adică, pe scurt, sunt naivă şi proastă. Şi am gura prea mare, soţul meu are dreptate când zice asta. Sunt prea deschisă faţă de oameni care nu merită asta. Clar! Gura mea prea mare a declanşat demiteri, certuri şi discuţii penibile. Oamenii de ştiinţă n-ar putea inventa un fermoar pentru gura femeilor?
Contrar firii mele, în opoziţie cu mine, există oamenii sugativă. Oamenii care ştiu să stoarcă informaţii cu întrebări meşteşugite.
Am mai avut postări despre răutatea din oameni. Ăsta e primul despre prostie. A mea.

Un comentariu:

  1. lasă vrăjeala cu prostia ca nu e cazul la tine. dacă vrei critici la adresa ta, îți dau, fără periere ca n-are rost. ești cel mult naiva. dacă e vorba de oameni deschiși, stai de vorba cu unul dintre ei, adică IO. și dacă cei în fata cărora te-ai deschis, te-au dezamăgit, baga-ți pula! de cate ori să-ți zic? pe mine crezi ca nu ma ataca nimeni, mai ales având în vedere felul meu de a fi? și ce? lasă-i sa behăie cat ii țin venele, cred ca ai alte lucruri pentru care să-ți faci griji.
    "om sugativa" sunt și eu, asta nu înseamnă ca-mi folosește la ceva faptul ca te descos, nu vreau decât sa cunosc omul mai bine ca sa știu pana unde sunt limitele. hai ca fug sa termin mâncarea, dar vorbim când te prind online.

    RăspundețiȘtergere