Iubesc muntele. Dar când plec de lângă mare pacă las o bucată din mine acolo, pe nisip.Ştii cum este să stai pe malul mării, cu bărbia în palme şi să te uiţi aşa. Ore întregi. la marea cea mare.
Mi-ar plăcea să locuiesc acolo, în lumea algelor. Vă mai amintiţi de prinţesele din palate de cleştar? Palatele astea sunt sigur în mare.
De exemplu: o prinţesă mică se trezeşte dimineaţa. Cască. Se întinde. Iese pe terasa palatului. Şi poc, ochii i se umplu cu apă. Apă verde sau albastră? Hai să zicem că albastră! Ia prosopul şi se şterge la ochi. Apoi îşi face joggingul de dimineaţă, înotând. "Hm, ce beţie de arome! Azi au înflorit algele! A venit toamna." Prinţesa dă bineţe bătrânului somn şi îşi aşează umbrela de ploaie pe coada căluţului de mare. Ah,ce bezmetică sunt, umbrela nu mi-e de nici un folos aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu