Alb

Am visat că fugeam prin zăpadă.Copacii erau aşa de încărcaţi încât crengile atârnau până la pământ. Fugeam şi atingeam câte o creangă rătăcită care mă binecuvânta cu darul ei de zăpadă. Paşii mei se înfundau lăsând urme în formă de pere zemoase ale căror suc îţi curg toamna pe bărbie.
Am visat apoi că aveam aripi şi puteam zbura. Zborul meu era alb şi nins. Zburam atât de tare încât sprâncenele mi se umpluseră de zăpadă. Dar degetele îmi erau pene lungi şi moi si totul devenea încet încet o ceaţă albă, lăptoasă.
Am visat că eram invizibilă. Şi totuşi….urmele paşilor mei semănau cu nişte pere  în zăpada albă ca o făină proaspăt cernută de bunica mea dragă, cu părul alb, nins.