Se uita la ea.Venea dinspre soare, parcă desprinsă din el.Îl orbea.
Unicornul simţi furnicături pe şira spinării. Doamne, cât o iubea pe Sânziana. Se trezea în fiecare dimineaţă cu gândul la ea. Nu ştia prea multe despre sentimentele ei. Uneori simţea că Ana i se scurgea printre degete, era ca apa de ploaie. Ba era veselă, ba era tristă, ba era drăgăstoasă, ba îşi bătea joc de el şi râdea de romantismul lui învechit.
Sânziana nu vorbea mai niciodată serios. De câte ori el încercase să deschidă un anumit subiect, ea râdea şi fugea.
Acum venea spre el şi razele soarelui dansau în părul ei o polcă. Curcubeul se revărsa din ochii ei voioşi deirect pe rochia azur. „Hei, vezi să nu te pătezi de curcubeu!”
Ana, ce-ar fi să vorbim despre noi doi? Îmi doresc ca dimineaţa, când mă trezesc şi deschid ochii, să te văd prima dată pe tine, apoi cerul.
Ce vrei tu e imposibil, inorogule. Trăim în lumi diferite. Tu te hrăneşti din legende iar viaţa mea e ploaia. Eu azi sunt aici, în pădure, lângă tine dar mâine? Nu fugi după ceva ce nu vei avea niciodată. Un zâmbet trist îi inundă faţa. Curcubeul din ochii ei se prefăcuse în furtună. Deja tuna. Cerul era o proiecţie a stării sufleteşti a Sânzianei.
Unicornul simţi furnicături pe şira spinării. Doamne, cât o iubea pe Sânziana. Se trezea în fiecare dimineaţă cu gândul la ea. Nu ştia prea multe despre sentimentele ei. Uneori simţea că Ana i se scurgea printre degete, era ca apa de ploaie. Ba era veselă, ba era tristă, ba era drăgăstoasă, ba îşi bătea joc de el şi râdea de romantismul lui învechit.
Sânziana nu vorbea mai niciodată serios. De câte ori el încercase să deschidă un anumit subiect, ea râdea şi fugea.
Acum venea spre el şi razele soarelui dansau în părul ei o polcă. Curcubeul se revărsa din ochii ei voioşi deirect pe rochia azur. „Hei, vezi să nu te pătezi de curcubeu!”
Ana, ce-ar fi să vorbim despre noi doi? Îmi doresc ca dimineaţa, când mă trezesc şi deschid ochii, să te văd prima dată pe tine, apoi cerul.
Ce vrei tu e imposibil, inorogule. Trăim în lumi diferite. Tu te hrăneşti din legende iar viaţa mea e ploaia. Eu azi sunt aici, în pădure, lângă tine dar mâine? Nu fugi după ceva ce nu vei avea niciodată. Un zâmbet trist îi inundă faţa. Curcubeul din ochii ei se prefăcuse în furtună. Deja tuna. Cerul era o proiecţie a stării sufleteşti a Sânzianei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu