vineri, 16 martie 2012

This ain't no fairy tale either

Am încercat să-mi ridic capul de pe pernă proptindu-mă într-un cot. N-am reuşit. 1 la 0 pentru gravitaţie.
În gură - clei. Clei din ăla cu care se lipeşte mobila.
De ce-oi fi băut atât aseară? Şi ce-am băut, de fapt, mai exact?
Băi, măcar s-ascult o muzică, ceva, până se mai diluează alcoolul din cutia craniană.
Paşi pe hol. "mamă, dă muzica aia mai încet! Îmi trepidează halba de bere pe masă!"
"Aş vrea să te ajut! Dar n-ajung la buton...."
Uşi trântite. Las că-i trece.
Da, deci unde rămăsesem? Aseară? Îmi amintesc vag începutul şi sfârşitul. Bar 13, lumină difuză, se ascultă Megadeth. Băi, ce muzică. Aş bea un rom din ăla bun. Facem chetă? Mda, ne-ar mai trebui 2 lei pentru o sticlă de jumate. Hai, Răzvane, dă-ne sticla, rămânem datori ... Cine-i fata cu ochelari John Lennon de la masa din colţ?  E cam minoră? Zi-i că fac cinste cu un rom parfumat.
Îmi amintesc că fata mirosea a primăvară în păr şi că mi-a dat o brăţară hippie roşu cu alb. Mi-am pus.o la mână. Uite-o. Şi uite şi numărul de telefon. Pe palma mea. Cu creion dermatograf. Se mai ia?
Am servit-o cu un rom pentru binedispunere. Sau cu două, trei? Mi s-a părut cam moale la un moment dat. Dar eram fericiţi! Râdeam..Răzvan, de ce-ai chemat salvarea?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu