Frânturi din viaţă (2)

Lui îi plăceau fetele cu părul lung. Ea avea părul scurt.
Lui îi plăceau fetele mai mici decât el. Ea era cu un an şi o lună mai mare decât el.

S-a cunoscut la munte, într-o excusie. Prieteni şi gălagie multă. El tipul scheletic cu bandană legată la mână, de rocker. Plete negre ca abanosul. Scheletic.Fuma mult. Şi când n-avea ţigări, fuma la rece, fără ţigări.
Ea. De treabă. Tunsă scurt, faţă mică. Comunicativă.
De la început au ştiut că vor fi prieteni. Nu iubiţi, prieteni.
 Prima întâlnire. Ea a ajuns prea devreme. S-a mai plimbat prin librărie, să mai treacă timpul. El, liniştit pe bancă, faţă în faţă cu Matei Corvin ca-ntr-o confruntare.
Se văd. Roşesc. El: "Mi-a fost frică că n-ai să vii. Nu aveam numărul tău. N-aş mai fi putut da niciodată de tine. N-am dormit toată noaptea."
"De ce?"
Am pozat. Am pozat pentr cineva de la arte. Mi-a făcut portretul. O să ţi-l arăt într-o zi.
"Bulşit.", gândeşte ea. "Îmi toarnă bulşituri ca să mă impresioneze".
"Hai să bem o cafea lungă şi să-mi povesteşti despre tine".
Barul era tot pentru sudenţi de la arte, exclusiv şi only. Avea pe pereţi blugi băgaţi în ciment şi atârnaţi pe perete în scop ornamental şi pentru că e cool. Cum ar zice cineva cunoscut: "băi, n-arăta rău!".
Au vorbit ore întregi. Verzi şi uscate. El, mare desenator....tehnic. Cât au stat de vorbă cu ea, el a desenat non-stop pe şerveţelul  adus de ospătar langă farfuriuţa şi ceaşca de cafea. În miniatură apăreau case, terase, căni de cafea, flori şi un joben. Şi nu, nu era un şerveţel kilometric.
Aşa a început o poveste lungă. Frumoasă. Cu certuri. Cu zâmbete. Cu plimbări şi cu despărţiri.